Campionatul mondial de degustare în orb a fost câștigat de echipa României
După o finală dramatică, echipa antrenată de Radu Rizescu și formată din Julia Scavo, Valentin Ceafalău, Horia Hasnaş şi Cosmin Udrea s-a situat pe primul loc al competiției, la un punct diferență de echipa Olandei. Locul al treilea a revenit Danemarcei, iar țara gazdă, Franța, a ocupat locul al patrulea. Cu mare bucurie, îi felicităm pe noii campioni mondiali!
Organizat de La Revue du vin de France, cea mai prestigioasă publicație franceză dedicată vinului, concursul aflat la a noua ediție a reunit echipe din 33 de țări de pe 5 continente. În cadrul excepțional al Château Sainte-Roseline din Provence, între 13-14 octombrie, cei mai buni degustători ai lumii și-au disputat primul loc pe podium degustând în orb (adică, fără a vedea sticlele și fără a li se da nicio informație despre conținutul lor) 12 vinuri internaționale (șase albe și șase roșii). Echipele formate din patru degustători și un antrenor au trebuit să identifice soiul, producătorul, țara, regiunea și anul de recoltă pentru fiecare vin în parte.
Poate părea o joacă, dar nu e deloc așa. O astfel de victorie presupune mult studiu, multă muncă în echipă și toate simțurile în alertă. Mai jos, aflați de la prietenul și colaboratorul nostru Cosmin Udrea cum a fost în arenă.
”A fost intens. Și, la sfârșit, magic! Mulțumesc Julia, Vali, Horia! Mulțumesc Radu! Iată gândurile mele despre cum am petrecut a doua mea participare la CM de degustare de vin în orb.
Pe scurt – 12 vinuri servite în anonimat total, unul câte unul, din carafe (inclusiv spumantul). 33 echipe naționale formate din maxim 4 degustători si un antrenor/manager ce nu are voie să guste, dar are loc la masă și este liantul echipei. 10 min la fiecare vin (cronometru cu alarmă la fiecare masă) pentru a identifica corect soiul principal, țara de proveniență, regiunea (cît mai exact), anul recoltei, producătorul vinului. Pentru fiecare răspuns corect primești un anumit punctaj. După fiecare vin sunt corectate „lucrările”, anunțate rezultatele fiecărei echipe și afișat clasamentul live.
Iată cum am trăit eu ediția 2023:
Vinul 1 – are toate elementele unei șampanii, dar oare ne dă atât de ușor? Daca e vreo Franciacorta de nivel mare? Ajungem la concluzia că e Chardonnay, dar din Chardonnay se fac spumante în toată lumea. Decidem, totuși, că-s prea evidente notele ”chalky” și aciditatea specifică și dăm primul rezultat: Chardonnay, Champagne, 2015. Spre deosebire de alte echipe, uităm complet că Ayala este sponsorul concursului și numim un alt producător. Punctăm, dar sunt alte echipe care punctează mai mult, pariind pe Ayala.
Vinul 2 – nu există îndoieli cu privire la soi, notele de TDN sunt mult prea pregnante…avem de a face cu un Riesling, evident. Dar, de unde? E prea mult gaz și e prea ”bone-dry” ca să fie Germania, are chiar și ”fizz”, deci, probabil, screwcap. Ne încumetăm să indicăm Australia și Clare Valley ca origine. Și greșim… vinul e Pfalz, Germania. Și cu sticla în față dacă-l gust acum și tot nu spun Pfalz.
Vinul 3 – începem să avem probleme, nu prea știm de unde să-l apucăm. Ne dă și note verzi, și ceva mineralitate, aciditatea parcă nu e atât de sus. E un vin complicat. Intrăm în criză de timp și ușoară panică… și numim Verdejo, Rueda. În sinea mea știu că suntem cam la ghici… Mă uit la fetele din echipa Spaniei (pe care le aveam în raza mea vizuală) și le văd la fel de pierdute. Rezultatul- Garganega, Italia, Soave. Zero puncte. Primul duș rece. Nu știu cine a indicat corect și cine nu, dar stiu sigur că echipa Italiei nu a fost printre marcatori.
Vinul 4 – aromat, cu note terpenice evidente și foarte multe ierburi aromatice. Eliminăm Gewürz și familia Muscat din culoare și Torrontes pentru că ce avem în pahar e un vin prea cald, prea mediteraneean. Trecem pe lângă Malagouzia razant, totuși, vinul ăsta are prea multa aciditate. Numim Vermentino, Corsica… și, din nou, greșim. A fost Malagouzia, doar că de Peloponez, cu vii la altitudine. Nu nimerim nici măcar anul… zero puncte. Dacă la Soave nu ne-am reproșat nimic, aici simțim ca am avut vinul în mână… Neîncrederea bate la ușă.
Vinul 5 – note de lemn frumos integrat, aciditate, note toastate, alune, nuci, migdale. După ce ne scriem impresiile pe foaie și începem să discutam, suntem cu toții de acord că e un Chardonnay. De unde? Alcool un pic sus ce ne duce cu gândul la Lumea nouă, dar o finețe deosebita a vinului. Dezbatem aprins- California, Burgundy, Australia, Argentina. Nici nu mai știu ce răspuns am dat și nici nu mai are vreo importanță. Pentru că a fost un Verdejo din Rueda, Spania. Din nou, zero puncte. Nici nu mai contează că Spania a luat tot zero puncte, neîncrederea și deznădejdea sunt deja cu noi la masa și joacă țonțoroiul.
Vinul 6 – un fel de ceai de tei și mușețel cu miere, ceară și ușoare note de ciuperci, dar, încă, o aciditate destul de vie. Ne miroase a Franța și plecăm pe Chenin Blanc. Alcoolul e totuși sus și nu suntem siguri… Eu îmi aduc aminte de o seară în care am băut un Chateauneuf Blanc vechi, uitat pe raft într-un wine bar din București și aduc în discuție, timid, un posibil răspuns. E o variantă, dar parcă Chenin e mai plauzibil. Și în Savennieres e Chenin cu muult alcool, parcă și notele ușoare de botrytis se explică. Decidem Chenin. Radu apucă să scrie pe foaia de rezultate, Iulia ia o ultima gura din vin și efectiv urlă: ”Nu are aciditate de chenin! E Chateauneuf!” Organizatorii vin să ridice rezultatul, Radu e derutat, noi o aprobăm pe Julia. Schimbăm – e un Clairette, CdP Blanc, 2016. Și avem dreptate! O gură de oxigen URIAȘĂ! Suntem, cred, doar două echipe care indicăm vinul. Facem un salt de pe locul 27, unde ne aflam în prima jumătate a clasamentului.
Vinul 7 – sunt în transă, astfel încât nu mă pot concentra. Băieții pleacă pe Franc, Julia e aproape sigură. Încerc să aduc un aport echipei, dar nu pot. Orice spun ei, eu sunt de acord. Au dreptate, e un Cabernet Franc. Nivelul calitativ ne duce în Bordeaux… Nu avem acuratețe la regiune (pentru că e un Saumur Champigny), dar punctăm serios și suntem printre puținii care o fac. Ca urmare, urcăm veritiginos în clasament.
Vinul 8 – Pyrazine și nas de Chile. Dar de o finețe gustativă impresionantă, care ne face să ne gândim de două ori. Discutam Carmenere, Cabernet, Syrah, chiar și Malbec. Taninuri mult prea puternice pentru un Syrah de Chile. Luăm decizia, Carmenere, sigur are și Cabernet, dar noi trebuie să indicăm doar soiul majoritar. Și suntem din nou printre puținii care au dreptate. Soi, țară, regiune! Este un Clos Apalta… Wow, ce vin. Suntem sus.. e bine!
Vinul 9 – Coacăze, menta, fruct intens. Ne scriem primele impresii și toți decidem Cabernet. După care, ne uităm mai bine la intensitatea culorii și vedem că e transparent bine, ai putea jura că e Pinot Noir. Cum sa fie ăsta Cabernet? Taninuri multe și o aciditate pe care între noi o numim de Italia. După ce se încălzește puțin și ia ceva aer, vinul miroase a Italia. Să fie Supertoscan? Decidem, datorită culorii, că e un Chianti care are și Cabernet în el. Și greșim grav. E un Cabernet de SUA, din Santa Cruz mountains. Parcă aud vocea lui Vali: ”Blind tasting makes you humble!” Nu suntem singurii… nici echipa SUA nu reușește un răspuns decent, rămânem sus în clasament.
Vinul 10 – sunt atât de dezamăgit de vinul anterior, încât revin la viață abia când aud numele Portugalia rostit la masă. Are acea rusticitate specifică. Indicăm Jaen, Dao. Nu e Dao, e Douro… și are Jaen în el. Punctăm bine. Și suntem singurii!! Urcăm pe locul 1. Mă șterg bine la ochi și mă uit la Vali și la Horia, să fiu sigur că nu visez.
Vinul 11 – memoria mea cu privire la discuțiile despre acest vin îmi joacă feste. Țin minte că era extra condimentat, pulpos, cu vână, dar cu nici un indiciu de Italia. Iar, în antrenamente, noi am performat bine pe Italia. Numim Syrah, Rhone… Și, e un Supertoscan pe baza de Cabernet. Dezamăgiți din nou, dar nimeni nu reușește să indice vinul. Cumva, Olanda, nimerește anul și ne egalează. Rămânem lideri, la egalitate, înainte de ultimul vin.
Vinul 12 – ne așteptam la un vin alb special, dar în decantoare vedem roșu. Și e dulce, fortifiat. Julia jură că nu e Porto și e clar că are dreptate. Nu are nici aciditate, nici tanin, nici culoare, nici zahăr de Porto. E un vin doux naturel, Grenache, Roussillon. Fericit că știm ce e, mă relaxez și nu înțeleg ce vrea de la mine Julia, care face un adevărat SWOT pentru a indica cu exactitate apelațiunea. În mintea mea, uitasem că Olanda e la același punctaj și că putem pierde dacă nu indicăm cu exactitate apelatiunea, anul sau chiar producătorul. Iar SWOT-ul Juliei a fost o lovitură de maestru, al cărui rezultat a indicat Banyuls. Iar Banyuls a fost cuvântul magic, cu care am devenit CAMPIONI MONDIALI!”
Articole similare: