S-a mai dus un an. Cu Covid, întâlniri rare cu prietenii, fără degustări, fără târguri de vin. Cam aiurea! Și, totuși, un an foarte bun pentru Wine Point, semn că iubitorii și cunoscătorii vinului apreciază selecția și politica noastră de prețuri și au înțeles că ei se află în centrul filosofiei noastre de business.
Am degustat, totuși, multe vinuri și am crescut mult selecția, doar cu vinuri bune din Spania – La Rioja Alta, din Italia – Schiopetto din Collio, Livio Sassetti din Montalcino, Aldo Conterno din Piemonte, plus multe, multe șampanii, Brundlmayer din Austria, Marisco din Noua Zeelandă, Belargus de pe Valea Loarei, El Enemigo din Argentina sau Garage Wine din Chile.
De-a lungul anului, am întâlnit multe vinuri memorabile și le-am ales pe cele care mi-au plăcut mai mult:
Domaine de la Janasse Chaupin Châteauneuf-du-Pape 2007
Un vin e mai bun când îl bei cu oameni cu care rezonezi, cu care ai ce vorbi, de la care ai de învățat și îți face plăcere să-i ai în preajmă.
Vinul de față l-am băut recent cu Maia și doi prieteni, împreună cu un Masseto 2012, Gran Enemigo Gualtallary 2012 și un Brunello Livio Sasseti 2016. A fost, pentru toată lumea, vinul serii, fără discuții. Făcut din vii vechi de 60-80 de ani, Grenache 100%. Are vinul ăsta tot ce vrei – extract, concentrare, direcție, aciditate, fruct, arome, textură, postgust. Totul, perfect dozat, de un echilibru ireal. Pentru mine personal, un vin perfect – 100 Puncte, fără dubii! Robert Parker, aka Wine Advocate, un pic mai zgârcit, i-a dat 99.
Gran Enemigo Gualtallary 2013
Primul Cabernet Franc din Argentina notat cu 100 Puncte de Robert Parker! La vinul ăsta, stai și te întrebi de ce e perfect? L-am întors pe toate fețele, l-am decantat vreo 4 ore și se schimba în pahar după fiecare gură. Echilibrul, ăsta e răspunsul! Nu are nici o nota discordantă, totul e la locul lui: taninii, aromele, complexitatea, fructele bine definite, textura și postgustul interminabil. Perfecțiune și atât!
Tenuta Sant’Antonio Amarone della Valpolicella Riserva ”Lilium Est” 2008
Cea mai frumoasă descriere a acestui vin o face Monica Larner de la robertparker.com care i-a acordat 96+Puncte Parker: ”Uau, țineți-vă bine! Lilium Est 2008 este conștient de calitatea lui. Își afirmă autoritatea prin arome concentrate și robuste de fructe negre (prune și mure uscate), condimente, gudron, lemn de cedru și fum. Frumusețea vinului vine din intensitatea și din vârsta lui, căci notele terțiare subtile îi completează complexitatea și profunzimea. Struguri lăsați să se stafidească timp de 90 de zile. Această perioadă mai scurtă de deshidratare îi conferă o prospețime mai mare, permițând aromelor evoluate să se facă simțite acum, la mai mult de 10 ani de la recoltare. Vinul este maturat trei ani în butoaie noi de stejar franțuzesc. După Dal Forno, acesta este unul dintre cele mai mari vinuri ale apelațiunii. Orașul are un șerif nou. Doar 5.000 de sticle.”
Argiano Brunello di Montalcino Vigna del Suolo 2016 și Livio Sassetti Brunello di Montalcino 2016
Sunt multe discuții în lumea vinului referitor la Brunello, cum că ar fi supraevaluat și că nu s-ar justifica prețurile. Cred că, de fapt, mulți producători din zonă au „prins valul” și stau în siajul producătorilor care duc trena. Scrie Brunello pe sticlă? Perfect! Cerem banii pe care îi cerem pentru că putem. Și pot, datorită unora ca Argiano sau Livio Sassetti și a altor câțiva din Montalcino. Care, cu adevărat își merită banii, care fac ce trebuie și, când plătești un Brunello de-al lor, știi de ce plătești. 2016 a fost un an stelar în Montalcino și, vorba unui amic italian: „Știi că e un an bun în Montalcino atunci când și producătorii mai slăbuți fac vinuri foarte bune”. Și, completez eu, în anii ăștia buni, producătorii buni fac vinuri stelare! E cazul celor 2 vinuri menționate mai sus. Argiano Vigna del Suolo a fost declarat de Gambero Rosso cel mai bun vin roșu italian din 2021, iar Livio Sassetti a primit 100 Puncte de la James Suckling. Cam atât.
Domaine Belargus ”Treilles” 2018 Chenin Blanc
Asta-vară, de TIFF, întâmplarea a făcut ca la Wine Point să ajungă Solène Cesbron, o franțuzoaică stabilită în România de 20 de ani și implicată în lumea vinului de la noi. I-am arătat depozitele, s-a uitat în stânga și-n dreapta căutând, parcă, ceva. ”Nu ai Chenin Blanc!”, zice. ”Știu, e pe listă, dar na, fără târguri e greu.” ”Părinții mei sunt prieteni cu Jo Pithon și-l cunosc bine pe noul proprietar, Ivan Massonat care are, poate, cele mai bune 10 ha de Chenin Blanc: Domaine Belargus.” a venit răspunsul. Pleacă de la depozit, cumpăr urgent vinurile și, în două zile, le primesc – uau, uau, UAU! Vorbește Solène cu Ivan, facem un Zoom, el în vie, eu în birou și în două săptămâni am primit vinurile. Atât vă spun: notele alea de lână de oaie sunt priceless! 97 Puncte Parker: „…pur, rafinat și elegant, dar intens și cu note de cremene, fructe perfect coapte dar fine care se împletesc cu aromele de terroir șistic, patiserie, lămâie/portocală”. Recomandat a se bea între 2030 și 2080!!! Pun o sticlă deoparte, să văd cum va fi prin 2080!
Mario Schiopetto „M” 2019
”Producător genial, Schiopetto este punctul de referință care ne arată cât de aromate, parfumate și seducătoare pot fi vinurile albe din Friuli. Mario Schiopetto continuă să ne încânte mirosul și palatinul cu vinurile lui extraordinare. Nu sunt chiar ieftine, dar sunt cele mai bune vinuri albe fermentate în tanc și maturate din nord-estul Italiei. Cu arome abundente care cresc încontinuu în gură, sunt vinuri uluitoare pe care nu le pot recomanda îndeajuns.” Robert Parker
”Mario Schiopetto a deschis la sfârșitul anilor 1960 o nouă eră a vinului italian, redefinind vinul alb. Îmi este încă proaspătă în minte prima întâlnire cu Schiopetto, în anii 1980, când m-a uluit cu claritatea și prospețimea vinurilor lui albe. Stilul este păstrat de noii proprietari și pare a se îndrepta spre un nou nivel de calitate.” James Suckling
Ce s-ar mai putea spune despre Mario Schiopetto? Poate, doar că generozitatea i-a fost pe măsura pasiunii pentru vin. O vreme, a lucrat ca șofer la o firmă de transport de mărfuri, iar drumurile l-au dus și în Alsacia, unde a fost cucerit de frumusețea vinurilor albe. A revenit și a învățat de la cei mai buni producători ai locului. Întors în Italia, la sfârșitul anilor 1960, a închiriat de la Biserica catolică viile ce înconjurau vila din Capriva a Arhiepiscopului. Le-a înnoit și a început să facă vin. A reușit să le cumpere de abia în 1989. În tot acest timp devenise mentorul tuturor viticultorilor din zonă, pe care i-a învățat, cu o generozitate rar întîlnită, să facă vin îmbuteliat și să-și dezvolte afacerile. După ce s-a stins din viață, în 2003, proprietatea a revenit copiilor lui, Maria Angela, Carlo și Giorgio care i-au continuat munca cu aceeași pasiune și respect pentru tradiții. Moștenirea lui Mario este păstrată cu venerație și de familia Rotolo, devenită proprietară în 2014.
La cramă, vinului i se spune ”Il Mario”. Dedicat întemeietorului podgoriei, este vinul lor de top și se produce numai în anii foarte buni.
97 Puncte James Suckling: ”Parfumul puternic de sâmbure de piersică, mere feliate, salcâm și citrice este urmat de un vin corpolent, rafinat și intens. O tonă de cremene și piatră. Foarte intens, cu aciditate frumoasă. Delicios și acum, dar va îmbătrâni foarte frumos. Aveți răbdare. Are nevoie de doi sau trei ani pentru a-și dezvălui întreaga splendoare.”
Château de Saint Cosme ” Le Poste” Côtes du Rhône Blanc 2019
Circa 500 de sticle produse în fiecare an din 100% Clairette din vii vechi, plantate în 1964 pe O,1 hectare! Fermentat și maturat în baricuri vechi, are din toate doar exact cât îi trebuie ca să fie un vin mare: piersici și lime în miros, vanilie, praf de pușcă, grapefruit și piersici în gust și o textură catifelată extraordinară. Bun vin, foarte bun! Zice Louis Barruol că ar avea un potențial de învechire de 20 de ani. Eu îl cred pe cuvânt și nu cred că o să-l verific! Păcat că am avut doar 12 sticle alocație!
Benito Ferrara Taurasi „Vigna Quattro Confini” 2015
Reiau ce spuneam prin primăvară, pentru că e perfect valabil: ”În 15 ani de business cu vin, am degustat multe vinuri, foarte multe – vreo 20.000. La târguri, evenimente, degustări, etc. În ultima vreme, le-am evaluat. Bune, mai puțin bune, tipice sau relevante pentru zonă, soi, etc. Nu am mai avut mari revelații. Da, am spus UAU la un St Emilion gen Laroque 2018, cu un RPC incredibil. Dar, tot St Emilion. Până în seara asta, când am deschis un Aglianico de la Benito Ferrara (azi l-am primit) și a fost (este) UAU la puterea a zecea! La prima strigare pare un Bordeaux de malul stâng. Dar nu e. Are, pe lângă tanini, fruct şi echilibru niște note vegetale absolut delicioase. Și un postgust plăcut, intrigant şi luuuuung! Ăsta, da, vin de terroir, cu personalitate, unic! Da, asta-i frumusețea în lumea vinului: când crezi că le ştii pe toate, vine un Aglianico ca ăsta şi te ia de pe picioare! Şi-ți arată că mai ai multe de descoperit!”
Château Troplong Mondot 2005
100 Puncte Parker! ”Troplong Mondot 2005 este un asamblaj de 90% Merlot și restul Cabernet Franc. A fost o degustare încărcată emoțional, cu gândul la Christine Valette, care a făcut acest vin superb în timp ce se lupta cu boala. O realizare uriașă și un superstar al anului de recoltă. De culoare purpuriu închis, vinul exhibă note de ciocolată albă, mure, coacăze și lemn dulce, precum și o insinuare de trufe și o adiere subtilă de stejar în fundal. Corpolent, stratificat și spectaculos de pur și bogat, este un tur de forță și un tribut impresionant adus unei femei incredibile. Plin de tinerețe, va avea, probabil, nevoie de încă 4-8 ani de maturare la sticlă și ar trebui să reziste încă alți 20.”
Cu gânduri și vinuri bune,
Ciprian Banciu
Articole similare: