Hugh Johnson, cel mai iubit scriitor despre vin, știe să spună și lucruri serioase, dar și povești pline de tâlc. Tocmai de aceea, Povestea vinului, carte scrisă în 1989 și tradusă în limba română de Maia Banciu în 2009, se citește pe nerăsuflate și cu zâmbetul pe buze. Iată câteva spicuiri care să vă țină de urât în serile cenușii de iarnă. Nu uitați să le savurați alături de un pahar de vin!
”Studiind vinul de peste un sfert de secol, am constatat că istoria lui se împletește cu cea a omenirii chiar de la începuturi, mai mult ca orice alt produs. Textile, olărit, pâine – acestea sunt alte obiecte de uz zilnic care există încă din Epoca de piatră. Dar numai vinul a fost investit cu o semnificație sacramentală, cu puteri tămăduitoare, în alte cuvinte, cu o viață proprie.
De ce e vinul atât de special? În parte, pentru că o bună parte din istoria sa și a omenirii a fost o sursă de consolare și curaj, singurul medicament și antiseptic, singurul antidot pentru sufletele obosite, ridicându-i pe oameni deasupra condiției lor triste și umile. Timp de milenii, vinul a fost pentru omenire produsul cel mai luxos. În același timp, vinul e imprevizibil, valoarea lui variind într-atât încât nu există două recolte și nici două vii care să poată da vreodată vinuri identice.”
”Nu buchetul subtil al vinului sau postgustul persistent de violete și zmeură sunt cele care i-au atras mai întâi pe strămoșii noștri. Tare mi-e teamă că ei au fost seduși de efect.
Având parte de o viață ”urâtă, dură și scurtă”, primii oameni care au simțit efectele alcoolului s-au crezut binecuvântați cu o avanpremieră a paradisului. Neliniștile le dispăreau, spaimele le scădeau, ideile le veneau mai ușor, îndrăgostiții deveneau mai iubitori când beau licoarea magică. O vreme se simțeau atotputernici, ba chiar zei. Apoi, li se făcea rău sau își pierdeau cunoștința și se trezeau cu dureri de cap îngrozitoare. Dar mahmureala, au constatat, era doar o boală trecătoare. Dacă beai mai încet, puteai să te bucuri de beneficii fără a suporta neplăcerile.”
”Cea mai cunoscută legendă referitoare la descoperirea vinului rămâne cea persană. Jamsheed a fost un rege persan aproape mitic. Unele legende par să-l aproprie de Noe – se spune că a salvat animalele construindu-le un țarc uriaș.
Se spune că la curtea lui strugurii erau păstrați în vase speciale, pentru a putea fi mâncați și în afara sezonului. La un moment dat, un vas cu miros ciudat, în care strugurii fermentau, a fost pus deoparte, crezându-se că deveniseră otravă. O femeie din harem, chinuită de insuportabil ”dureri de cap nervoase”, a încercat să le pună capăt luându-și viața cu temuta otravă. În loc de moarte, băutura i-a adus o stare euforică și un somn odihnitor. Cuminte, ea i-a povestit regelui ce s-a întâmplat, după care ”s-a făcut vin, iar Jamsheed și curtenii lui au băut din noua licoare.”
Articole similare: